DISOCIEREA SI CORPUL

head

 

Disocierea presupune o scindare a constiintei. In timpul unui eveniment traumatic sau expunerea prelungita la stres, persoana poate separa elemente ale experientei, in acest mod reducand eficient impactul incidentului. Procesul de disociere presupune o separare partiala sau totala a aspectelor experientei traumatice/stresante – atat a componentelor narative ale faptelor si consecutivitatii, precum si a reactiilor fiziologice si psihologice. Cel mai obisnuit tip de disociere este amnezia de diferite grade, insa exista si altele.

In urma unui eveniment traumatic/ stresant, fenomenele disociative pot continua timp de ani de zile sau chiar pot sa apara pentru prima data dupa multi ani. Ele pot fi identificate prin existenta amortirii, a flashback-urilor, a depersonalizarii, a amneziei partiale sau totale, a experientelor de iesire din corp, a incapacitatii de a simti emotie, a comportamentelor “irationale” si inexplicabile si a reactiilor emotionale care aparent nu au nici o baza reala.

Cea mai extrema forma de disociere are loc cand personalitati intregi se separa de constiinta ( tulburarea de identitate disociativa). O persoana poate continua sa devina anesteziata cand este stresata, sa fie incapabila sa simta emotii sau sa se simta decorpolarizata cand este anxioasa.

Memoria implicita cuprinde imagini senzoriale, senzatii corporale, emotii si comportamente automate. Memoria explicita contine faptele, ordinea si rezolvarea (semnificatia). Disocierea poate aparea in multe forme, in functie de diferitele combinatii de elemente disociate. Si, bineinteles, cu exceptia amneziei totale, cand unele elemente se disociaza, altele se asociaza.

Babette Rothschild

CINE ARE NEVOIE DE STRES?

 

iStock_MysteryBox.jpg.800x600_q96

” Sunt asa de stresat!”

Auzim propozitia asta de zeci de ori pe zi. E spusa in diferite feluri, in diverse limbi, peste tot in lume. Ne ingrijoreaza focurile care mistuie frumusetea naturii, ne ingrijoreaza cutremurele si inundatiile care ne inghit casele; ne ingrijoreaza pretul benzinei care pune pe butuci cultura noastra axata pe mersul cu masina. Ne ingrijoreaza supravetuirea economica, concedierile, razboiul si sistemul de asigurari de sanatate. Daca aveai de gand sa fii ingrijorat, ai nimerit secolul care trebuia!

Este evident pentru majoritatea dintre noi ca suntem haituiti de factori de stres globali si ai vietii de zi cu zi.  Revarsarea mesajelor media cu care suntem bombardati este un adevarat asalt – colaps economic, prabusirea pietei imobiliare, terorism, razboaie, pierderea economiilor, lipsa de hrana, falimentele, dezastrele naturale si esecul sistemului de sanatate. Aceste mesaje accentueaza tensiunea pe care o simtim din cauza factorilor de stres zilnic: certurile in familie, dificultatile in cresterea copiilor, suprasolicitarea la locul de munca, zbuciumul de a nu plati facturile, grijile legate de sanatate si asa mai departe.

Din pacate, stresul hraneste stresul. Cu cat suntem mai stresati, cu atat mai usor e sa ne suparam din nimicuri. Ingrijorarea ne afecteaza capacitatea de a gandi clar si de a functiona bine, iar aceste lucruri ne streseaza inca si mai mult. Suntem atat de obisnuiti sa fim stresati, ca am ajuns sa ne gandim ca stresul sa faca parte din viata noastra.

Totusi, stresul nu este ceva normal. Corpul resimte un dezechilibru cand sistemul de producere a stresului este activat de o maniera cronica. Factorii de stres, stresorii, pot fi interni sau externi, dar un lucru e clar: stresul pe care il simtim este inconfortabil, ne influenteaza capacitatea de a functiona si este, la modul general, nociv pentru starea noastra de sanatate fizica.

Se poate intampla sa simtim un fel de energie seducatoare care ne determina sa traim viata la un nivel foarte ridicat de stres. Sunt oameni care cred ca stresul e bun, ca poate motiva si poate duce la competitivitate maxima. Traim intr-o societate in care admiram oamenii care traiesc cu un nivel ridicat de adrenalina, carora le zumzaie continuu blackberry-ul, care muncesc optsprezece ore pe zi. Iar daca cineva se poate descurca dormind numai trei-patru ore pe noapte, credem ca ar trebui sa poarte o distinctie, o medalie de onoare.

Suntem conditionati sa vedem stresul ca pe ceva necesar si inevitabil, cand tocmai opusul acestei convingeri este adevarul. Corpul nostru cauta homeostazia – echilibrul. Aceasta este starea naturala si, totodata, starea care permite sa functionam bine. La fel, mintea are nevoie sa fie in echilibru, nu in harababura. Prioritatile trebuie sa fie clare, iar printre ele este si propria noastra stare de bine. Nevoia de stres pentru a avea performante inalte este un mit. Dimpotriva, cercetarile arata ca stresul cronic ne afecteaza sanatatea, duce la boli grave si impiedica prestatiile de succes.

Intr-un fel, cu totii suntem tinuti inchisi de amenintarile din jurul nostru sau de propria situatie. Pentru unii, boala este o inchisoare. Pentru altii, tristetea, saracia sau zbuciumul familial devin realitati paralizante. Aici se pune intrebarea: cum putem sa accesam propria noastra hotarare si intelepciune si sa nu ne lasam coplesiti de lipsa de ajutor si de speranta? Asa cum stresul hraneste stresul, vointa si intelepciunea hranesc stabilitatea si starea de bine, indiferent de ceea ce vine din afara noastra.

W. Timothy Gallwey

SOS : SOCIOLOGIA STRESULUI

sh_destress_photo

 

 

 

“Lumea fiecaruia dintre noi este caracterizata de trei tipuri de relatii : relatiile cu sinele nostru, relatiile cu oricine altul si relatiile cu societatea – sine, oricine, societatea, pe scurt, SOS. Factorii de stres pot sa aparea din oricare din aceste trei zone, dar relatia cu sinele nostru este cheia capacitatii de reglare a sistemului propriu de reactie la stres. De ce? Pentru ca este acea zona in care putem sa exercitam control intotdeauna. Nu putem sa avem control asupra a ceea ce gandesc, simt sau fac ceilalti si nici asupra a ceea ce trimite catre noi societatea. Dar in “eu-rile” noastre, protejate fata de ceea ce ne inconjoara, avem spatiu de manevra, atata timp cat vrem sa facem fata lucrurilor exact asa cum sunt si ne folosim de resursele noastre interioare unice.

Fiinte sociale fiind, este posibil sa ne fie dificil sa apreciem cum trebuie nevoia de autointelegere. Intrebarea este cum poti sa fii parte a unei multimi, si totusi sa nu te pierzi in procesul respectiv pe tine insuti, ca individ? Cum poti sa ramai conectat la ceva mai mare decat tine insuti – familia ta, grupul de prieteni, echipa de la serviciu – , si totusi sa iti pastrezi capacitatea de a face un pas in spate si de a sta la sfat cu tine insuti?

Se zice despre Confucius ca ar fi spus ca, atunci cand era tanar, a incercat sa le faca pe placul parintilor, mai tarziu, prietenilor lui, iar si mai tarziu s-a straduit sa fie pe placul inteleptilor sai invatatori. Pana la urma, a invatat sa fie pe placul lui insusi. Atunci a descoperit acea intelepciune interioara care a avut un efect atat de profund asupra culturii chineze.

Oamenii care, instinctiv, vor sa iti faca pe plac sunt peste tot, dar o astfel de abordare a relatiilor cu ceilalalti este una care nu conduce la prea mult succes. Asa ca, chiar daca dorinta de a fi pe placul altuia face parte din bunatatea umana, nu castigam nimic daca ne pierdem pe noi in sine facand asta.”

W. TIMOTHY GALLWEY

DECIZIE – ALEGERE

Decision-Making-Strategies-590x400

 

 

 

“În momentul în care individul are o experiență deplină a dorinței, el are de a face cu problema deciziei sau alegerii. Decizia este puntea care unește dorința și acțiunea. A decide înseamnă a te angaja în acțiune. Dacă nu rezultă o acțiune, în opinia mea nu există o decizie autentică, ci doar un flirt cu decizia, un gen de soluție eșuată.

—–

Puține decizii importante sunt luate cu un sentiment deplin al efortului conștient. William James, care a meditat profund asupra modului în care luăm deciziile, a descris cinci tipuri de decizie, dintre care două, prima și a doua, presupun un efort deliberat:

1. Decizia rațională: – cântărim argumentele pro și contra privind o anumită acțiune și ne hotărâm asupra unei alternative; stabilim ce avem de pierdut și de câștigat; luăm această decizie cu sentimentul că suntem perfect liberi.

2.Decizia voluntară - o decizie voluntară cere încordare și presupune un “efort interior”; o ” încordare înceată a voinței”; este un tip de decizie rar, majoritatea deciziilor fiind luate fără efort.

3.Decizia arbitrară: – în acest tip de decizie nu pare a exista o rațiune decisivă pentru un curs al acțiunii sau altul; fiecare a;ternativă pare bună, iar noi devenim din ce în ce mai obosiți și frustrați de decizie; luăm decizia lăsându-ne purtați într-o direcție determinată accidental de dinafară

4.Decizia impulsivă: - ne simțim incapabili să decidem, iar determinarea pare la fel de accidentală ca și în cazul celui de-al treilea tip; însă ea vine din dinăuntru și nu din afară; ne surprinde acționând în mod automat și adesea impulsiv.

5. Decizia bazată pe o schimbare de perspectivă: - este o decizie care adesea este luată brusc și ca urmare a unei experiențe exterioare sau a unei schimbări interioare (suferința sau frică), care conduce la o schimbare de perspectivă sau o ” schimbare din inimă”

Psihoterapia existențială – IRVIN D. YALOM

PROCESELE COGNITIVE ȘI DISTORSIUNILE LOR: programul și “bug”-urile

 

10384769_10206161990075761_5460731231836212458_n

 

 

 

 

Procesele cognitive sunt reguli logice de tranformare a informației; ele permit trecerea schemelor inconștiente spre gânduri preconștiente, gânduri automate, apoi spre gândirea conștientă, ce corespunde povestirii subiectului.

Principalele distorsiuni cognitive sunt:

INTERFERENȚA ARBITRARĂ

-reprezintă eroarea logică cea mai frecventă și cea mai generală. Interferența arbitrară constă în a trage concluzii fără dovezi.

* ABSTRACȚIA SELECTIVĂ

- constă în a te centra asupra unui detaliu situat în afara contextului.

 *SUPRAGENERALIZAREA

-plecând de la un singur incident, subiectul va extinde la toate situațiile posibile o experiență nefericită izolată.

* MAXIMIZAREA ȘI MINIMIZAREA

- constă în a valoriza mai mult eșecurile și evenimentele negative și în a devaloriza reușitele și situațiile fericite.

* PERSONALIZAREA

- reprezintă subestimarea relațiilor dintre evenimentele nefavorabile și individ; tot ceea ce poate fi luat drept vulnerabil, dependență, agresivitate etc, va trece automat în responsabilitatea personală a subiectului, iar tot ceea ce reprezintă succes va fi văzut drept consecința unei fericite întâmplări, independentă de acțiunile subiectului.

- Jean Cottraux

 

SCAPĂ DE TIPARUL VICTIMEI

10403006_10205637034872209_3162807900017131604_n

 

 

 

“1.ASUMAȚI-VĂ ÎN ÎNTREGIME RESPONSABILITATEA

- sunteți răspunzător de experiențele care apar în viața dumneavoastră; nu vă învinuiește nimeni; nu e vina dumeneavoastră, însă responsabilitatea vă aparține.

2.ABSORBȚIA INCONȘTIENTĂ

-absorbiți convingerile culturii din care proveniți și este un fapt care se petrece inconștient; de când vă nașteți, începeți să primiți informații și să vă formați convingeri legate de modalitatea de a trăi sau privitoare la lumea care vă înconjoară; nu vă gândiți la asta, totul se întâmplă inconștient.

3.SUNTEȚI MAI PUTERNIC DECÂT VĂ ÎNCHIPUIȚI

- nu sunteți stăpânul lumii, însă aveți mai multă putere decât credeți; acest lucru vă poate inspira sau intimida, în funcție de perspectiva adoptată în mentalitatea de victimă, dar acceptați ideea și vedeți ce sentimente vă trezește.

4. DEVENIȚI CONȘTIENT DE GÂNDURILE DUMNEAVOASTRĂ

- vă puteți schimba gândurile, dar mai întâi trebuie să deveniți conștient de ele; este un fapt destul de interesant, pentru că majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de gândurile lor, ei sunt gândurile lor; pentru a schimba gândurile trebuie să deveniți conștient că sunteți separat de gândurile dumneavoastră și să deveniți detașat; acesta este un pas important pentru a înțelege modalitatea de a lăsa în urmă mentalitatea de victimă.

5. NU AVEȚI LIMITE

- atunci când vorbim despre ceea ce este posibil astăzi, ne bazăm pe ce ne spune știința și fizica actuală că este posibil și imposibil; însă știința și fizica se schimbă pe măsură ce învățăm mai multe lucruri despre noi înșine; pentru o clipă acceptați ideea că puteți face imposibilul, că nu vă cunoașteți limitele, lucru de altfel adevărat; nu vă cunoașteți limitele; nu ați încercat totul; atunci când o să vă schimbați convingerile, veți afla care vă sunt limitele; nu există decât constrângeri.

6. EMOȚIA ESTE CARBURANTUL

- oricare ar fi imaginea pe care o asociați unei emoții, aceasta are tendința să se manifeste; acceptați ideea că ceea ce vizualizați în gând privitor la un sentiment intens, în special dacă este vorba despre dragoste sau de ură, are tendința de a fi atras în conștiința dumneavoastră, în experiența de viață.

7. DETAȘAȚI-VĂ

- renunțați la atașamente și nevoi; puteți obține tot ce vă doriți atât timp cât nu aveți nevoie de acel lucru; ”

Joe Vitale

 

Ghid pentru cupluri – Harville Hendrix

670px-Save-a-Relationship-Step-3

 

 

 

” Un parteneriat conștient este o relație care stimulează la maximum dezvoltarea psihologică și spirituală; această relație ia naștere când partenerii devin conștienți și cooperează impulsionați de aceleași motivații fundamentale ale minții inconștinete – de se simți în siguranță, de a se vindeca și de a fi un întreg.

Câteva aspecte ale parteneriatului conștient:

1. Înțelegeți că relația voastră de iubire are un scop profund - vindecarea rănilor din copilărie – În loc să vă concentrați toate forțele asupra satisfacerii anumitor nevoi și dorințe neimportante, învățați să recunoașteți afacerile neîncheiate din copilărie care le-au generat. Când vă supuneți relația unei asemenea analize, interacțiunile voastre zilnice capătă mai mult înțeles. Aspecte neclare ale relației voastre încep să capete sens pentru voi și aveți sentimentul unui control sporit.

2. Vă formați o imagine mai corectă despre partenerul vostru - Chiar din primul moment de atracție, începeți să suprapuneți imaginea iubitului peste imaginea celor mai importante persoane care au avut grijă de voi în copilărie. Mai târziu, veți proiecta trăsăturile negative asupra partenerelui vostru, punând în continuare în umbră realitatea esențială a acestuia. Pe măsură ce vă îndreptați spre o relație conștientă, renunțați treptat la aceste iluzii și începeți să vedeți mai clar adevărul despre partenerul vostru. Îl vedeți nu ca pe un salvator, ci mai degrabă ca pe o ființă umană rănită, care luptă să se vindece.

3. Vă asumați responsabilitatea de a vă comunica nevoile și dorințele partenerului vostru - Într-un parteneriat inconștient, rămâneți agățat de credința moștenită în copilărie că partenerul intuiește automat nevoile voastre. Într-un parteneriat conștient, acceptați faptul că, pentru a vă înțelege unul pe celălalt, trebuie să dezvoltați căi clare de comunicare.

4. Deveniți mai intențional în intereacțiunile voastre - Într-un parteneriat inconștient, aveți tendința să reacționați fără să reflectați înainte. Permiteți reacției instinctive a creierului vechi să vă controleze comportamentul. Într-un parteneriat conștient, vă antrenați singur pentru a vă comporta într-o manieră constructivă.

5. Învățați să acordați importanță nevoilor și dorințelor partenerului în aceeași măsură în care vă ocupați de ale voastre - Într-un parteneriat inconștient, presupuneți că rolul partenerului vostru în viață este să aibă grijă ca prin farmec de nevoile voastre. Într-un parteneriat conștient, renunțați la această perspectivă narcisistă și canalizați din ce în ce mai multă energie spre satisfacerea nevoilor partenerului vostru.

6. Îmbrățișați latura întunecată a personalității voastre - Într-un parteneriat conștient, acceptați în mod deschis faptul că aveți, la fel ca oricine altcineva, trăsături negative. Atâta timp cât acceptați responsabilitatea pentru această latură mai puțin plăcută a firii voastre, aveți mai puțin tendința de a vă proiecta trăsăturile negative asupra perechii, ceea ce creează un mediu mai puțin ostil.

7. Învățați noi tehnici de a vă satisface dorințele și nevoile esențiale - Pe parcursul luptei pentru putere, vă amăgiți partenerul cu vorbe dulci, îi țineți predici și îl învinovățiți în încercarea de a-l forța să vă satisfacă nevoile. Când veți depăși această etapă, veți înțelege că partenerul vostru poate fi, într-adevăr, o resursă pentru voi – odată ce abandonați tacticile defensive.

8. Căutați în voi înșivă punctele forte și abilitățile care vă lipsesc - Un motiv pentru care sunteți atras de partenerul vostru este acela că el sau ea are puncte forte și abilități care vă lipsesc. De aceea, faptul că sunteți în compania partenerului vostru vă dă senzația iluzorie că v-ați reîntregit. Într-un parteneriat conștient, învățați că singurul mod în care puteți să redobândiți cu adevărat sentimentul unității este să vă dezvoltați trăsăturile voastre ascunse.

9. Deveniți mai conștient de dorința voastră de a fi o ființă iubitoare și completă, care aspiră la uniunea cu Universul - Capacitatea de a iubi în mod necondiționat și de a experimenta contopirea cu lumea din jurul vostru face parte din darurile cu care v-a înzestrat Dumnezeu. Condiția socială pe care ați moștenit-o și parentajul imperfect v-au făcut să pierdeți legătura cu aceste calități. Într-un parteneriat conștient, începeți să vă redescoperiți natura originară.

10. Acceptați că este dificil să puneți bazele unei relații de iubire durabile - Într-un parteneriat inconștient, credeți că modul în care puteți avea o relație de calitate este să vă alegeți partenerul potrivit. Într-un parteneriat conștient, realizați că voi trebuie să fiți partenerul potrivit. Pe măsură ce dobândiți o perspectivă mai realistă, conștientizați că o relație de calitate cere angajament, disciplină și curajul de a te schimba; crearea unei relații de iubire în care să vă simțiți împlinit presupune un efort susținut.”