Category Archives: Uncategorized

CE ESTE CONSILIEREA PENTRU DEZVOLTARE PERSONALA?

images-3

 

Am fost intrebata recent “ Ce este consilierea pentru dezvoltare personala?”  Intrebarea corecta cred ca ar fi fost : “De ce am nevoie de consiliere in ceva personal?”

Dezvoltarea noastra ca oameni, este un proces inevitabil. El se intampla, iar noi putem fi constienti de el sau nu, putem profita de resursele lui sau nu .

Pentru ca fiecare avem universul nostru propriu, perceptia umanitatii este diferita. Pentru mine dezvoltarea personala inseamna sa armonizezi toate fatetele personalitatii tale si astfel sa devii uman.

Personalul de cele mai multe ori ne desparte de oameni, de lume. Interpretarea acestui personal, ne-a facut sa credem ca suntem diferiti, ne-a facut sa “nastem”  mecanisme de aparare, ca sa nu suferim, sa nu intre cineva prea mult in spatiul nostru personal si aceasta interpretare a dus la dezvoltarea unei adevarate personalitati, care stie de toate.

Pornind de la intrebarea Cine esti?, variantele de raspuns pot fi diferite si complexe. Prima data cand te-ai intrebat, a fost in primii tai ani de copilarie. Parintii, persoanele care au avut grija de tine, cu care ai empatizat, au inceput sa creioneze aceasta personalitate a ta, acest spatiu personal al tau, prin toate cate ti-ai spus ca ai voie, nu ai voie, ce ai voie, ce nu ai voie, daca e corect sau nu este corect, daca este frumos sau nu este frumos. Urmatoarea etapa si urmatorii factori care au contribuit la nastrerea spatiului tau personal si la personalitatea ta, sunt prietenii tai din copilarie, prietenii tai ca adolescent. Ca adult crezi ca ai ajuns la o concluzie matura, ca stii cine esti.

Personalitatea ta si spatiul tau personal sunt formate din experiente care iti definesc alegerile din prezent. Raportarea la un trecut, la o imagine iti altereaza prezentul, iti altereaza experientele noi pe care le poti trai, iti limiteaza viata la aria de cunoastere predefinita pe care o ai. Si unde mai ramane loc in acest spatiu personal de surprindere, de umire, de acel “uau”?

Inainte sa te dezvolti, este important sa stii unde esti si unde vrei sa ajungi.

Si ca sa revin la intrebarea “de ce am nevoie de consiliere in ceva personal?”, pentru ca am nevoia de a simti ca traiesc viata si nu ca viata ma traieste pe mine.

CAT DE STRESAT ESTI ?

Stress-at-work

 

A trai stresul nu este o experienta abstracta, este ceva real si care te priveste personal, iar felul in care traiesti propriul nivel de stres iti va da indicii despre felul in care vei aborda experientele din viata ta.

Stresul este daunator propriei sanatati, asa ca luandu-ti temperatura vei afla daca ai ceea ce noi numim “febra stresului” si vei afla totodata cat de serioasa este aceasta febra.

Ia o foaie de hartie si raspunde la urmatoarele intrebari :

1. Fara sa stai prea mult sa te gandesti, scrie un numar de la 1 la 10 care sa reflecte cat de stresat te-ai simtit in ultima vreme.

2. Acum noteaza toti factorii de stres care e posibil sa fi contribuit la acest nivel de stres. Aloca-le un numar intre unu si zece in functie de cat de mult stres determina evocarea fiecaruia. De exemplu: seful impune termene (7); certuri cu fiul adolescent (5); nu pot plati factura de electricitate (9); parintele mai in varsta are nevoie de spitalizare (8); trebuie sa-mi fac timp sa cumpar un cadou de nunta (3)

Lista ta poate fi mai lunga sau mai scurta – chiar si lucrurile mai putin importante pot fi stresante: sa descoperi ca nu mai ai lapte in frigider cand copiii vor cereale cu lapte la micul dejun! Toti acesti factori de stres marunti ce se aduna pe parcursul unei zile pot sa ne supere serios.

3. Scrie cum te fac sa te simti factorii de stres pe care i-ai notat inainte. Ce simptome ai – fizice, emotionale, mentale, sociale. De exemplu: Simptome fizice – palme umede, dureri de cap, dureri de stomac; Simptome emotionale – sunt cu lacrimile in ochi, imi vine sa ma dau cu capul de pereti; Simptome mentale – minte incetosata, ma concentrez cu greutate; Simptome sociale - ma ingrijoreaza ca nu mai pot sa mai fac fata sarcinilor de serviciu, ca seful ma critica si s-ar putea chiar sa ma dea afara.

4.Dupa ce te gandesti la raspunsurile pe care le-ai dat si parcurgi descrierea de mai jos, plaseaza-te undeva pe termometrul pentru stres.

TERMOMETRUL PENTRU STRES

37 grade C - Temperatura ta este normala. te simti relaxat, odihnit si plin de vigoare. Iti place sa te recreezi. Iti faci timp sa reflectezi la ceea ce ti se intampla. Nu manifesti simptome fizice, mentale, emotionale, sociale – care au legatura cu stresul. Te simti bine.

37,8 grade C - Ai un stres usor si cateva simptome care au legatura cu stresul – o oarecare intepeneala a muschilor cefei, indigestie. E posibil sa te simti cand extrem, cand doar usor obosit. Stresul nu iti afecteaza prea mult bucuria de a fi, claritatea gandirii sau capacitatea de munca.

38,3 grade C – Ai un stres moderat. Corpul iti este afectat in toate aspectele – fizic, mental, emotional si social. Te simti ceva mai obosit. Responsabilitatile ti se par poveri care iti pot afecta echilibrul general.

38,9 grade C - Ai un stres serios. Esti iritabil si stresul te afecteaza foarte mult. Corpul si mintea fac vizibile efectul stresului. Nu poti sa gandesti la fel de clar ca de obicei. Te simti oarecum obosit si epuizat in cea mai mare parte a timpului. Te ingrijoreaza faptul ca, daca mai apar cateva sarcini, s-ar putea sa o iei razna.

39,4 grade C – Te apropii de niveluri foarte periculoase de stres. Corpul si mintea sunt serios afectate de simptome datorate stresului. Inca o sursa de stres si e posibil sa clachezi. Te simti epuizat mai tot timpul. Mai ales responsabilitatile curente iti provoaca o stare de disconfort. Constient sau inconstient, cauti cai de scapare.

40 grade C – sau mai mult – Esti intoxicat cu stres. Ai o boala datorata stresului. Stii ca multe simptome din corpul si mintea ta sunt cauzate de stres. Nu vezi cum sa stopezi stresul. Iti este teama de ceea ce ar putea sa urmeze. Esti epuizat. Activitatile cotidiene, obisnuite, sunt serios compromise. Ai nevoie de medicamente ca sa faci fata situatiei si sa dormi. Inca un factor de stres si esti teminat.

In mod normal, cand ai febra, iei situatia in serios. Stai acasa, iti iei liber de la serviciu, te odihnesti. La fel este si cu febra stresului, si totusi multi oameni cred ca pot sa se tina tari, sa o ignore, iau diferite substante ca sa se simta mai bine si, pana la urma, se adapteaza stresului. Cu cat ai de mai multa vreme febra stresului si cu cat aceasta e mai severa, cu atat e mai putin posibil sa te prefaci ca nu o ai.

Acest exercitiu simplu va face mai constienti de masura in care va afecteaza stresul. Pentru a-l depasi, pentru a scapa de stres, e nevoie de o strategie mai profunda decat managementul stresului.

SUPRAVETUIREA SI SISTEMUL NERVOS

c8f7ffa5811d503b722e387086da9d36

 

Excitarea, si in consecinta hiperexcitarea traumatica / stresanta, este mediata de sistemul limbic, care este localizat in centrul creierului, intre trunchiul cerebral si cortex. Aceasta parte a creierului regleaza comportamentele de supravetuire si de exprimare emotionala. Se ocupa in primul rand cu activitatile de supravetuire, precum hranirea, reproducerea sexuala si apararile instinctive de lupta sau fuga. Sistemul limbic influenteaza de asemenea procesarea mnezica.

Sistemul limbic are o relatie stransa cu sistemul nervos autonom ( SNA). El evalueaza o situatie, transmitand semnale catre SNA fie pentru a odihni corpul, fie pentru a il pregati pentru efort. SNA joaca un rol in reglarea muschilor netezi si a altor organe interne: inima si sistemul circulator, rinichii, plamanii, intestinele, vezica urinara, pupile. Cele doua ramuri ale sale, cea simpatica (SNS) si cea parasimpatica (SNP), functioneaza de obicei in echilibru reciproc: cand una este activa, cealalta este suprimata.

SNS este activat in principal in stari de efort si stres, atat pozitiv, cat si negativ. SNP este activat in primul rand in stari de odihna si relaxare.

Sistemul limbic reactioneaza la aspectul extrem al amenintarii traumatice, prin eliberarea unor hormoni care transmit corpului sa se pregateasca pentru o actiune defensiva. In urma perceperii amenintarii, amigdala transmite un semnal de alarma hipotalamusului ( ambele fiind structuri in sistemul limbic) care actioneaza asupra a doua sisteme: activeaza SNS si produce hormonul de eliberare a corticotoprinei (CRH). Aceste actiuni continua, fiecare cu o sarcina distincta, insa asociata. In primul rand, activarea SNS va provoca, pe rand, ca glandele suprarenale sa elibereze epinefrina si norepinefrina pentru a mobiliza corpul pentru lupta sau fugi. Acest fapt este realizat prin cresterea ritmului respiratiei si al batailor inimii pentru a furniza mai mult oxigen, trimitand sangele din piele in muschi pentru a asigura miscari rapide. In acelasi timp, in celalalt sistem, CRH activeaza glanda hipofiza sa elibereze hormonul adrenocorticotropic (ACTH), care va activa de asemena glandele suprarenale, de aceasta data pentru a elibera un hidrocortizon, cortizolul. Odata ce incidentul traumatic / stresant s-a terminat si/sau reactia de lupta sau fuga a avut succes, cortizolul va intrerupe reactia de alarma si  producerea epinefrinei/norepinefrinei,ajutand la restabilirea homeostazei corpului.

Rachel Yehuda, a decoperit faptul ca la persoanele cu traume / stres , glandele suprarenale nu elibereaza suficient cortizol pentru a intrerupe reactia de alarma a organismului.

In stari de trauma sau stres, perceptia realitatii se modifica, activand reactiile sistemului nervos de lupta, fugi sau incremenire ( imobilitate tonica). De aceea este important echilibrul intre SNS si SNP, precum si insusirea de noi tehnici de abordare a stresului / traumei. Armonizarea sistemului nervos autonom, ne permite sa accesam resursele interioare, sa restabilim contactul cu corpul nostru fizic si cu emotiile noastre.

DISOCIEREA SI CORPUL

head

 

Disocierea presupune o scindare a constiintei. In timpul unui eveniment traumatic sau expunerea prelungita la stres, persoana poate separa elemente ale experientei, in acest mod reducand eficient impactul incidentului. Procesul de disociere presupune o separare partiala sau totala a aspectelor experientei traumatice/stresante – atat a componentelor narative ale faptelor si consecutivitatii, precum si a reactiilor fiziologice si psihologice. Cel mai obisnuit tip de disociere este amnezia de diferite grade, insa exista si altele.

In urma unui eveniment traumatic/ stresant, fenomenele disociative pot continua timp de ani de zile sau chiar pot sa apara pentru prima data dupa multi ani. Ele pot fi identificate prin existenta amortirii, a flashback-urilor, a depersonalizarii, a amneziei partiale sau totale, a experientelor de iesire din corp, a incapacitatii de a simti emotie, a comportamentelor “irationale” si inexplicabile si a reactiilor emotionale care aparent nu au nici o baza reala.

Cea mai extrema forma de disociere are loc cand personalitati intregi se separa de constiinta ( tulburarea de identitate disociativa). O persoana poate continua sa devina anesteziata cand este stresata, sa fie incapabila sa simta emotii sau sa se simta decorpolarizata cand este anxioasa.

Memoria implicita cuprinde imagini senzoriale, senzatii corporale, emotii si comportamente automate. Memoria explicita contine faptele, ordinea si rezolvarea (semnificatia). Disocierea poate aparea in multe forme, in functie de diferitele combinatii de elemente disociate. Si, bineinteles, cu exceptia amneziei totale, cand unele elemente se disociaza, altele se asociaza.

Babette Rothschild

CINE ARE NEVOIE DE STRES?

 

iStock_MysteryBox.jpg.800x600_q96

” Sunt asa de stresat!”

Auzim propozitia asta de zeci de ori pe zi. E spusa in diferite feluri, in diverse limbi, peste tot in lume. Ne ingrijoreaza focurile care mistuie frumusetea naturii, ne ingrijoreaza cutremurele si inundatiile care ne inghit casele; ne ingrijoreaza pretul benzinei care pune pe butuci cultura noastra axata pe mersul cu masina. Ne ingrijoreaza supravetuirea economica, concedierile, razboiul si sistemul de asigurari de sanatate. Daca aveai de gand sa fii ingrijorat, ai nimerit secolul care trebuia!

Este evident pentru majoritatea dintre noi ca suntem haituiti de factori de stres globali si ai vietii de zi cu zi.  Revarsarea mesajelor media cu care suntem bombardati este un adevarat asalt – colaps economic, prabusirea pietei imobiliare, terorism, razboaie, pierderea economiilor, lipsa de hrana, falimentele, dezastrele naturale si esecul sistemului de sanatate. Aceste mesaje accentueaza tensiunea pe care o simtim din cauza factorilor de stres zilnic: certurile in familie, dificultatile in cresterea copiilor, suprasolicitarea la locul de munca, zbuciumul de a nu plati facturile, grijile legate de sanatate si asa mai departe.

Din pacate, stresul hraneste stresul. Cu cat suntem mai stresati, cu atat mai usor e sa ne suparam din nimicuri. Ingrijorarea ne afecteaza capacitatea de a gandi clar si de a functiona bine, iar aceste lucruri ne streseaza inca si mai mult. Suntem atat de obisnuiti sa fim stresati, ca am ajuns sa ne gandim ca stresul sa faca parte din viata noastra.

Totusi, stresul nu este ceva normal. Corpul resimte un dezechilibru cand sistemul de producere a stresului este activat de o maniera cronica. Factorii de stres, stresorii, pot fi interni sau externi, dar un lucru e clar: stresul pe care il simtim este inconfortabil, ne influenteaza capacitatea de a functiona si este, la modul general, nociv pentru starea noastra de sanatate fizica.

Se poate intampla sa simtim un fel de energie seducatoare care ne determina sa traim viata la un nivel foarte ridicat de stres. Sunt oameni care cred ca stresul e bun, ca poate motiva si poate duce la competitivitate maxima. Traim intr-o societate in care admiram oamenii care traiesc cu un nivel ridicat de adrenalina, carora le zumzaie continuu blackberry-ul, care muncesc optsprezece ore pe zi. Iar daca cineva se poate descurca dormind numai trei-patru ore pe noapte, credem ca ar trebui sa poarte o distinctie, o medalie de onoare.

Suntem conditionati sa vedem stresul ca pe ceva necesar si inevitabil, cand tocmai opusul acestei convingeri este adevarul. Corpul nostru cauta homeostazia – echilibrul. Aceasta este starea naturala si, totodata, starea care permite sa functionam bine. La fel, mintea are nevoie sa fie in echilibru, nu in harababura. Prioritatile trebuie sa fie clare, iar printre ele este si propria noastra stare de bine. Nevoia de stres pentru a avea performante inalte este un mit. Dimpotriva, cercetarile arata ca stresul cronic ne afecteaza sanatatea, duce la boli grave si impiedica prestatiile de succes.

Intr-un fel, cu totii suntem tinuti inchisi de amenintarile din jurul nostru sau de propria situatie. Pentru unii, boala este o inchisoare. Pentru altii, tristetea, saracia sau zbuciumul familial devin realitati paralizante. Aici se pune intrebarea: cum putem sa accesam propria noastra hotarare si intelepciune si sa nu ne lasam coplesiti de lipsa de ajutor si de speranta? Asa cum stresul hraneste stresul, vointa si intelepciunea hranesc stabilitatea si starea de bine, indiferent de ceea ce vine din afara noastra.

W. Timothy Gallwey

SOS : SOCIOLOGIA STRESULUI

sh_destress_photo

 

 

 

“Lumea fiecaruia dintre noi este caracterizata de trei tipuri de relatii : relatiile cu sinele nostru, relatiile cu oricine altul si relatiile cu societatea – sine, oricine, societatea, pe scurt, SOS. Factorii de stres pot sa aparea din oricare din aceste trei zone, dar relatia cu sinele nostru este cheia capacitatii de reglare a sistemului propriu de reactie la stres. De ce? Pentru ca este acea zona in care putem sa exercitam control intotdeauna. Nu putem sa avem control asupra a ceea ce gandesc, simt sau fac ceilalti si nici asupra a ceea ce trimite catre noi societatea. Dar in “eu-rile” noastre, protejate fata de ceea ce ne inconjoara, avem spatiu de manevra, atata timp cat vrem sa facem fata lucrurilor exact asa cum sunt si ne folosim de resursele noastre interioare unice.

Fiinte sociale fiind, este posibil sa ne fie dificil sa apreciem cum trebuie nevoia de autointelegere. Intrebarea este cum poti sa fii parte a unei multimi, si totusi sa nu te pierzi in procesul respectiv pe tine insuti, ca individ? Cum poti sa ramai conectat la ceva mai mare decat tine insuti – familia ta, grupul de prieteni, echipa de la serviciu – , si totusi sa iti pastrezi capacitatea de a face un pas in spate si de a sta la sfat cu tine insuti?

Se zice despre Confucius ca ar fi spus ca, atunci cand era tanar, a incercat sa le faca pe placul parintilor, mai tarziu, prietenilor lui, iar si mai tarziu s-a straduit sa fie pe placul inteleptilor sai invatatori. Pana la urma, a invatat sa fie pe placul lui insusi. Atunci a descoperit acea intelepciune interioara care a avut un efect atat de profund asupra culturii chineze.

Oamenii care, instinctiv, vor sa iti faca pe plac sunt peste tot, dar o astfel de abordare a relatiilor cu ceilalalti este una care nu conduce la prea mult succes. Asa ca, chiar daca dorinta de a fi pe placul altuia face parte din bunatatea umana, nu castigam nimic daca ne pierdem pe noi in sine facand asta.”

W. TIMOTHY GALLWEY

DECIZIE – ALEGERE

Decision-Making-Strategies-590x400

 

 

 

“În momentul în care individul are o experiență deplină a dorinței, el are de a face cu problema deciziei sau alegerii. Decizia este puntea care unește dorința și acțiunea. A decide înseamnă a te angaja în acțiune. Dacă nu rezultă o acțiune, în opinia mea nu există o decizie autentică, ci doar un flirt cu decizia, un gen de soluție eșuată.

—–

Puține decizii importante sunt luate cu un sentiment deplin al efortului conștient. William James, care a meditat profund asupra modului în care luăm deciziile, a descris cinci tipuri de decizie, dintre care două, prima și a doua, presupun un efort deliberat:

1. Decizia rațională: – cântărim argumentele pro și contra privind o anumită acțiune și ne hotărâm asupra unei alternative; stabilim ce avem de pierdut și de câștigat; luăm această decizie cu sentimentul că suntem perfect liberi.

2.Decizia voluntară - o decizie voluntară cere încordare și presupune un “efort interior”; o ” încordare înceată a voinței”; este un tip de decizie rar, majoritatea deciziilor fiind luate fără efort.

3.Decizia arbitrară: – în acest tip de decizie nu pare a exista o rațiune decisivă pentru un curs al acțiunii sau altul; fiecare a;ternativă pare bună, iar noi devenim din ce în ce mai obosiți și frustrați de decizie; luăm decizia lăsându-ne purtați într-o direcție determinată accidental de dinafară

4.Decizia impulsivă: - ne simțim incapabili să decidem, iar determinarea pare la fel de accidentală ca și în cazul celui de-al treilea tip; însă ea vine din dinăuntru și nu din afară; ne surprinde acționând în mod automat și adesea impulsiv.

5. Decizia bazată pe o schimbare de perspectivă: - este o decizie care adesea este luată brusc și ca urmare a unei experiențe exterioare sau a unei schimbări interioare (suferința sau frică), care conduce la o schimbare de perspectivă sau o ” schimbare din inimă”

Psihoterapia existențială – IRVIN D. YALOM

PROCESELE COGNITIVE ȘI DISTORSIUNILE LOR: programul și “bug”-urile

 

10384769_10206161990075761_5460731231836212458_n

 

 

 

 

Procesele cognitive sunt reguli logice de tranformare a informației; ele permit trecerea schemelor inconștiente spre gânduri preconștiente, gânduri automate, apoi spre gândirea conștientă, ce corespunde povestirii subiectului.

Principalele distorsiuni cognitive sunt:

INTERFERENȚA ARBITRARĂ

-reprezintă eroarea logică cea mai frecventă și cea mai generală. Interferența arbitrară constă în a trage concluzii fără dovezi.

* ABSTRACȚIA SELECTIVĂ

- constă în a te centra asupra unui detaliu situat în afara contextului.

 *SUPRAGENERALIZAREA

-plecând de la un singur incident, subiectul va extinde la toate situațiile posibile o experiență nefericită izolată.

* MAXIMIZAREA ȘI MINIMIZAREA

- constă în a valoriza mai mult eșecurile și evenimentele negative și în a devaloriza reușitele și situațiile fericite.

* PERSONALIZAREA

- reprezintă subestimarea relațiilor dintre evenimentele nefavorabile și individ; tot ceea ce poate fi luat drept vulnerabil, dependență, agresivitate etc, va trece automat în responsabilitatea personală a subiectului, iar tot ceea ce reprezintă succes va fi văzut drept consecința unei fericite întâmplări, independentă de acțiunile subiectului.

- Jean Cottraux

 

SCAPĂ DE TIPARUL VICTIMEI

10403006_10205637034872209_3162807900017131604_n

 

 

 

“1.ASUMAȚI-VĂ ÎN ÎNTREGIME RESPONSABILITATEA

- sunteți răspunzător de experiențele care apar în viața dumneavoastră; nu vă învinuiește nimeni; nu e vina dumeneavoastră, însă responsabilitatea vă aparține.

2.ABSORBȚIA INCONȘTIENTĂ

-absorbiți convingerile culturii din care proveniți și este un fapt care se petrece inconștient; de când vă nașteți, începeți să primiți informații și să vă formați convingeri legate de modalitatea de a trăi sau privitoare la lumea care vă înconjoară; nu vă gândiți la asta, totul se întâmplă inconștient.

3.SUNTEȚI MAI PUTERNIC DECÂT VĂ ÎNCHIPUIȚI

- nu sunteți stăpânul lumii, însă aveți mai multă putere decât credeți; acest lucru vă poate inspira sau intimida, în funcție de perspectiva adoptată în mentalitatea de victimă, dar acceptați ideea și vedeți ce sentimente vă trezește.

4. DEVENIȚI CONȘTIENT DE GÂNDURILE DUMNEAVOASTRĂ

- vă puteți schimba gândurile, dar mai întâi trebuie să deveniți conștient de ele; este un fapt destul de interesant, pentru că majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de gândurile lor, ei sunt gândurile lor; pentru a schimba gândurile trebuie să deveniți conștient că sunteți separat de gândurile dumneavoastră și să deveniți detașat; acesta este un pas important pentru a înțelege modalitatea de a lăsa în urmă mentalitatea de victimă.

5. NU AVEȚI LIMITE

- atunci când vorbim despre ceea ce este posibil astăzi, ne bazăm pe ce ne spune știința și fizica actuală că este posibil și imposibil; însă știința și fizica se schimbă pe măsură ce învățăm mai multe lucruri despre noi înșine; pentru o clipă acceptați ideea că puteți face imposibilul, că nu vă cunoașteți limitele, lucru de altfel adevărat; nu vă cunoașteți limitele; nu ați încercat totul; atunci când o să vă schimbați convingerile, veți afla care vă sunt limitele; nu există decât constrângeri.

6. EMOȚIA ESTE CARBURANTUL

- oricare ar fi imaginea pe care o asociați unei emoții, aceasta are tendința să se manifeste; acceptați ideea că ceea ce vizualizați în gând privitor la un sentiment intens, în special dacă este vorba despre dragoste sau de ură, are tendința de a fi atras în conștiința dumneavoastră, în experiența de viață.

7. DETAȘAȚI-VĂ

- renunțați la atașamente și nevoi; puteți obține tot ce vă doriți atât timp cât nu aveți nevoie de acel lucru; ”

Joe Vitale

 

Ghid pentru cupluri – Harville Hendrix

670px-Save-a-Relationship-Step-3

 

 

 

” Un parteneriat conștient este o relație care stimulează la maximum dezvoltarea psihologică și spirituală; această relație ia naștere când partenerii devin conștienți și cooperează impulsionați de aceleași motivații fundamentale ale minții inconștinete – de se simți în siguranță, de a se vindeca și de a fi un întreg.

Câteva aspecte ale parteneriatului conștient:

1. Înțelegeți că relația voastră de iubire are un scop profund - vindecarea rănilor din copilărie – În loc să vă concentrați toate forțele asupra satisfacerii anumitor nevoi și dorințe neimportante, învățați să recunoașteți afacerile neîncheiate din copilărie care le-au generat. Când vă supuneți relația unei asemenea analize, interacțiunile voastre zilnice capătă mai mult înțeles. Aspecte neclare ale relației voastre încep să capete sens pentru voi și aveți sentimentul unui control sporit.

2. Vă formați o imagine mai corectă despre partenerul vostru - Chiar din primul moment de atracție, începeți să suprapuneți imaginea iubitului peste imaginea celor mai importante persoane care au avut grijă de voi în copilărie. Mai târziu, veți proiecta trăsăturile negative asupra partenerelui vostru, punând în continuare în umbră realitatea esențială a acestuia. Pe măsură ce vă îndreptați spre o relație conștientă, renunțați treptat la aceste iluzii și începeți să vedeți mai clar adevărul despre partenerul vostru. Îl vedeți nu ca pe un salvator, ci mai degrabă ca pe o ființă umană rănită, care luptă să se vindece.

3. Vă asumați responsabilitatea de a vă comunica nevoile și dorințele partenerului vostru - Într-un parteneriat inconștient, rămâneți agățat de credința moștenită în copilărie că partenerul intuiește automat nevoile voastre. Într-un parteneriat conștient, acceptați faptul că, pentru a vă înțelege unul pe celălalt, trebuie să dezvoltați căi clare de comunicare.

4. Deveniți mai intențional în intereacțiunile voastre - Într-un parteneriat inconștient, aveți tendința să reacționați fără să reflectați înainte. Permiteți reacției instinctive a creierului vechi să vă controleze comportamentul. Într-un parteneriat conștient, vă antrenați singur pentru a vă comporta într-o manieră constructivă.

5. Învățați să acordați importanță nevoilor și dorințelor partenerului în aceeași măsură în care vă ocupați de ale voastre - Într-un parteneriat inconștient, presupuneți că rolul partenerului vostru în viață este să aibă grijă ca prin farmec de nevoile voastre. Într-un parteneriat conștient, renunțați la această perspectivă narcisistă și canalizați din ce în ce mai multă energie spre satisfacerea nevoilor partenerului vostru.

6. Îmbrățișați latura întunecată a personalității voastre - Într-un parteneriat conștient, acceptați în mod deschis faptul că aveți, la fel ca oricine altcineva, trăsături negative. Atâta timp cât acceptați responsabilitatea pentru această latură mai puțin plăcută a firii voastre, aveți mai puțin tendința de a vă proiecta trăsăturile negative asupra perechii, ceea ce creează un mediu mai puțin ostil.

7. Învățați noi tehnici de a vă satisface dorințele și nevoile esențiale - Pe parcursul luptei pentru putere, vă amăgiți partenerul cu vorbe dulci, îi țineți predici și îl învinovățiți în încercarea de a-l forța să vă satisfacă nevoile. Când veți depăși această etapă, veți înțelege că partenerul vostru poate fi, într-adevăr, o resursă pentru voi – odată ce abandonați tacticile defensive.

8. Căutați în voi înșivă punctele forte și abilitățile care vă lipsesc - Un motiv pentru care sunteți atras de partenerul vostru este acela că el sau ea are puncte forte și abilități care vă lipsesc. De aceea, faptul că sunteți în compania partenerului vostru vă dă senzația iluzorie că v-ați reîntregit. Într-un parteneriat conștient, învățați că singurul mod în care puteți să redobândiți cu adevărat sentimentul unității este să vă dezvoltați trăsăturile voastre ascunse.

9. Deveniți mai conștient de dorința voastră de a fi o ființă iubitoare și completă, care aspiră la uniunea cu Universul - Capacitatea de a iubi în mod necondiționat și de a experimenta contopirea cu lumea din jurul vostru face parte din darurile cu care v-a înzestrat Dumnezeu. Condiția socială pe care ați moștenit-o și parentajul imperfect v-au făcut să pierdeți legătura cu aceste calități. Într-un parteneriat conștient, începeți să vă redescoperiți natura originară.

10. Acceptați că este dificil să puneți bazele unei relații de iubire durabile - Într-un parteneriat inconștient, credeți că modul în care puteți avea o relație de calitate este să vă alegeți partenerul potrivit. Într-un parteneriat conștient, realizați că voi trebuie să fiți partenerul potrivit. Pe măsură ce dobândiți o perspectivă mai realistă, conștientizați că o relație de calitate cere angajament, disciplină și curajul de a te schimba; crearea unei relații de iubire în care să vă simțiți împlinit presupune un efort susținut.”