“În momentul în care individul are o experiență deplină a dorinței, el are de a face cu problema deciziei sau alegerii. Decizia este puntea care unește dorința și acțiunea. A decide înseamnă a te angaja în acțiune. Dacă nu rezultă o acțiune, în opinia mea nu există o decizie autentică, ci doar un flirt cu decizia, un gen de soluție eșuată.

—–

Puține decizii importante sunt luate cu un sentiment deplin al efortului conștient. William James, care a meditat profund asupra modului în care luăm deciziile, a descris cinci tipuri de decizie, dintre care două, prima și a doua, presupun un efort deliberat:

1. Decizia rațională: – cântărim argumentele pro și contra privind o anumită acțiune și ne hotărâm asupra unei alternative; stabilim ce avem de pierdut și de câștigat; luăm această decizie cu sentimentul că suntem perfect liberi.

2.Decizia voluntară - o decizie voluntară cere încordare și presupune un “efort interior”; o ” încordare înceată a voinței”; este un tip de decizie rar, majoritatea deciziilor fiind luate fără efort.

3.Decizia arbitrară: – în acest tip de decizie nu pare a exista o rațiune decisivă pentru un curs al acțiunii sau altul; fiecare a;ternativă pare bună, iar noi devenim din ce în ce mai obosiți și frustrați de decizie; luăm decizia lăsându-ne purtați într-o direcție determinată accidental de dinafară

4.Decizia impulsivă: - ne simțim incapabili să decidem, iar determinarea pare la fel de accidentală ca și în cazul celui de-al treilea tip; însă ea vine din dinăuntru și nu din afară; ne surprinde acționând în mod automat și adesea impulsiv.

5. Decizia bazată pe o schimbare de perspectivă: - este o decizie care adesea este luată brusc și ca urmare a unei experiențe exterioare sau a unei schimbări interioare (suferința sau frică), care conduce la o schimbare de perspectivă sau o ” schimbare din inimă”

Psihoterapia existențială – IRVIN D. YALOM